Despre extinderea Uniunii Europene si deschiderea pietei muncii

Volksgarten, un parc imens si idilic, situat in sudul orasului Koln. O atmosfera linistita,
de relaxare, cu o sumedenie de oameni care isi petrec dupa amiaza intinsi pe iarba
la soare. Aleile sunt amenajate, toate plantele ingrijite, iar o plimbare are darul de a
lua gandul oricui de la ziua grea de munca care tocmai s-a terminat.

Peste o pajiste inmiresmata, se vede o sina de la cale ferata. Curiosul, care se
aventureaza pana dupa ea, va fi sau nu dezamagit… Asta depinde de fiecare. Pentru
ca la poalele unui abrupt destul de scurt se asterne o asezare omeneasca.

500. Cand spun acest numar, multi se gandesc probabil la 500 de Euro. Ei bine, nu.
Aproximativ 500 de cetateni romani, de etnie roma, traiesc in astfel de asezari la
marginea orasului. Cea despre care povestim acum este o fasie de pamant, lata cam
de 5 metri, si lunga de vreo 50, care se intinde de-a lungul unui zid de aparare a
vechiului oras. In zid sunt amenajate dormitoarele, ma bine spus, se pot vedea niste
gauri care servesc drept loc de dormit. Circa 40 de persoane traiesc aici. Mihai este
un tanar in varsta de aproximativ 25 de ani. „Am 4 luni de zile de cand sunt aici in Koln. Am venit cu motivul de a-mi gasi ceva de lucru, fiindca s-a anuntat la noi in Romania ca se da de munca, la televizor
bineinteles. Si cu scopul ala am venit si eu aici, sa-mi gasesc ceva de lucru“.

Administratia locala nu a intreprins nimic impotriva lor pana in prezent, desi se fac tot
mai auzite vocile care acuza cersetoria din Koln. Atribuita romanilor. Situatia legala
nu este tocmai simpla, pentru ca cei 500 sunt cetateni ai Uniunii Europene. Veniti ca
turisti, au trecut la granita „doar cu buletinul“ si nu au mai plecat. Legislatia in materie
este cuprinsa in mai multe domenii, iar responsabilii locali doresc sa se informeze in
detaliu, inainte de a actiona in vreun fel.

Pentru Mihai nu conteaza ca e greu

Mihai a venit cu autocarul, impreuna cu mai multi tovarasi. Dar scopul lor de a-si gasi
de lucru, nu a fost realizat nici pana astazi. In schimb, el traieste acum in acel lagar
improvizat de dupa calea ferata. Conditiile sunt aproape inumane, dar pe Mihai nu-l
afecteaza. „E naspa, dar ce mai conteaza unde stai, intelegi? Nu mai conteaza pentru noi chiar
nimica. Noi sa facem bani sa plecam acasa, sau sa ne gasim de munca. Traiul…“.

Apa necesara se ia dintr-o canalizare de la 100 de metri departare de lagar. Ceva de
mancare si indispensabila cafea, de la supermarket. Apa minerala de la chiosc.
Curent electric nici vorba, caldura nici atat… „Doua, trei paturi pe noi… Noaptea tragem pe fatau… Dimineata ne trezim, plecam la treaba, la cersit. Daca nu avem de lucru…“.

Structuri, retele organizate

Impresia generala in randul populatiei si al autoritatilor este aceea de criminalitate
organizata. Mai exact, se presupune ca exista cineva in spatele romilor, care i-ar fi
adus in Germania la cersit. Purtatorul de cuvant al administratiei locale Koln, Gregor
Timmer.

„Noi nu avem dovezi in acest sens. Dar exista observatii ale politiei, care a precizat
ca intr-adevar trebuie sa existe o structura in spatele acestei cersetorii. In plus, mai
este suspectata si existenta unor carausi, care aduc oamenii aici la Koln, le
furnizeaza materiale precum placute cu texte sau chiar si carje. Dar informatiile
prezente sunt foarte vagi si la politie, nici ea nu a gasit o metoda de interventie,
asadar vom continua sa monitorizam situatia foarte atent“, a declarat Gregor Timmer.

Mihai spune insa ca nu e asa. „Nu, nu, noi cum ar veni suntem pentru noi. Noi nu avem sefi, noi suntem pe cont
propriu, intelegi? Noi n-avem nici un sef. Noi facem pentru noi ce facem, daca ne ajuta Dumnezeu facem ceva, daca nu, si-asa e bine“. Totusi Mihai a admis ca exista destule cazuri in care unii ar fi fost adusi la cersit in
Germania, cazuri pe care le-ar cunoaste personal. Totul se petrece dupa modelul „eu
iti platesc drumul, tu imi dai banii inapoi“, iar dupa achitarea datoriei, toate incasarile
se impart jumi-juma”.

Uitandu-ma in jur, si ascultandu-l pe Mihai vorbind, nu am putut sa nu intreb daca
toate astea merita?! Mihai spune ca da. Fiindca la noi in Romania traiul e greu sa traiesti, la noi nu gasesti de munca,
doar stii si tu foarte bine, nu trebuie sa-ti mai spun eu. Cand nu e de lucru la noi in
Romania si nu ai ce manca, mai ai si un copil, trebuie sa vii undeva sa tragi, sa trimiti
si acasa. Adica prea mult noi nu trimitem acasa, 50-60 de Euro la o luna. Dar
conteaza foarte mult si banii aia cand trimiti acasa la familie… N-ai de ales…“.

Se va interveni impotriva romilor?

Administratia locala coopereaza in prezent cu toate institutiile abilitate, si cu alte
orase precum Hamburg sau Munchen, care s-au confruntat la randul lor cu astfel de
situatii. Cel mai probabil, lagarele improvizate vor fi desfiintate. Ce se va intampla
insa cu oamenii de acolo?

„In prezent nu pot face nici o declaratie in acest sens. Este o intrebare la care nu am
gasit raspuns, dar analizam toate posibilitatile in materie“, a precizat Gregor Timmer.

Iar Mihai se gandeste: „Am o fetita de doi ani, am si sotie, mai am si un fratior de 13 ani… Saracii… Saracie
la noi in Romania, mare saracie. Mai bine am ales sa venim in Germania. Cu chiu cu
vai am ajuns si aici. Daca nu ne mai poate suporta germanii, atunci plecam in alta
tara. Oricum din toanele noastre nu ne poate scoate nimeni“.